O, iartă-mi, te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni;
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îți cer, Îți cer într-una să faci Tu voia mea.
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei
Ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
Am drept să-Ți cer într-una să faci tot ce doresc...

O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta:
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta.