Aş vrea ca pe vremuri, Străino, să-ţi spun
Că-i iar primăvară în lume şi fum
Că-n parcuri sunt mierle şi şerpi se adun
În găuri sinistre şi se împreun...

Că dincol' de toate și tot rău şi bun
Se-aşterne tăcerea pe suflet de-acum
Că nu va rămâne din nimeni nicicum
Măcar o fărâma de suflet pe drum...

**********************************

Aş vrea printre lacrimi uscate să-ţi spun
Iubirea-i, Străino, văpaie şi scrum
Şi-n vagi depărtări amintiri se adun
Şi-i iar primăvară... și suflet răpun...

***