Ce noapte neagră,
cu văl dantelat,
ce cruzime
ne-nvăluie în tăcere...
și ce păcat!
Umbre se perindă,
tunete trosnesc,
fulgere scapără
din chipul lumesc!
Pământul arde
în necredință,
dar nimeni,
nimeni
nu știe,
ce va fi?
Sălbatic,
ne ucidem noi între noi
si ne credem dumnezei!
Să fim înțelepți...
Să punem ulei destul,
în candela aprinsă,
neîncetat să veghem
Calea spre Împărat!
Cu dor de cer,
cu inimi pline
de Iubirea adevărată,
ne vom sui sus, la cer,
cu Isus,
Acasă!

Amin!