Spre Tine strig, o Doamne, îmi e sete,
Mă trage spre izvorul Tău curat!
Să nu las fierea lumii să mă-mbete,
Mă cheamă, căci mi-e sufletu-nsetat!

Spre Tine vreau să fie-a mea dorință,
De ce mă leagă, azi să mă dezleg;
Mă ține, Doamne, tare în credință
Ca voia Ta să pot să o aleg!

Spre Tine să-mi înalț mereu privirea,
Și să mă odihnesc la umbra Ta.
Să-mi fie a Ta dreaptă ocrotirea
De tot ce-n cale voi întâmpina!

Spre Tine inima-mi în veci să cânte,
Și să se-nalțe tot mai mult spre cer;
Tot mai presus, spre Tin’ să se avânte
Să nu dorească tot ce-i efemer!

Spre Tine totul, numai înspre Tine,
Și gând și umblet, faptă și cuvânt;
Prin harul Tău, acel care mă ține
Spre Tine, Doamne, zi de zi mai sfânt!

Dany Căpătan