El Elohe Israel

În liniștea cernută
Din razele de lună,
Pustiul i-mprumută
Piatră, sub cap s-o pună.

Pentru că pe Iacov
De, Isaac, binecuvântat
Dumnezeul, său
Mult tare l-a înălțat.

Cum noaptea îl prinse
Departe-n pustie,
Căpătâi o puse
Și stâlp, de mărturie.

În vis, i se-arătase
O scară pân la cer,
Urcau și coborau pe ea,
Îngeri ce-n văzduh pier.

În cer, la capul scării,
Deasupra Dumnezeu,
Domn, al slavei și-al puterii,
Vorbi prin Duhul Său:

”-Sunt Dumnezeul lui Avraam
Și-al părintelui tău Isaac! ! ~&,"_~
Din trupul tău, ca dintr-un ram
Multe popoare fac.

Tot ce Am promis
Prietenului Meu,
Voi împlini precis
Îi zise, Dumnezeu.

Pământul care-l vezi
Pe care, ești culcat
Trăi-vei și-o să vezi
Că ție ți l-am dat.

Și seminției tale
Fiind un pământ sfănt.
Și-o binecuvâtare
Te fac, pe-acest pământ.

Urmașii-ți vor fi mulți,
Nu pot fi numărați
Și binecunoscuți,
Din ei ies Împărați! ! ...

Și s-a trezit din somn
Fiind înfricoșat,
Văzu, pe-al vieții Domn
Și lumii Împărat! ! ! ...

Și-a zis, Iacov, în sine
De Domnul, e cu mine
Și-mi dă îmbrăcăminte,
Și-mi dă să mănânc, pâine

Și, de mă-ntoarce-n pace
Acas la tatăl meu,
Și, cu el să mă împace
Îmi va fi Dumnezeu! ! ! ...

Moldovan Pavel
martie. 2022.