Ca tine-am fost prieten din lume,
Ce făceai tu, făceam și eu.
Mergeam prin locuri largi, străine,
Și nu știam de Dumnezeu.

Nu știam că-n astă lume
Eu am rămas îndatorat
Celui ce m-a răscumpărat,
Dar acum, în mila Lui, mi-a dat un nume
Și îți spun că sunt cruțat.

Odată, eu mergeam ca și tine
Pe-același drum bătătorit
Și alergam după un nume
De muritor învinuit.

Pe-acele drumuri fără margini,
Pe care mergeai și tu,
M-a găsit Domnul oștirii,
O lume-ntreagă străbătu
Să m-aducă în mic staul,
Ce de mult îl păstorește.
Și de-atunci eu Îi sunt fiul
Regăsit, ce Îl iubește.

Viața eu am pus-o-n grabă
În mâinile lui Isus,
Ca să am o haină albă
Și-o comoară-n ceruri sus.

De când Domnul slavei mele
Viața toată mi-a schimbat,
Tu mi-arunci doar vorbe grele,
De mine te-ai înstrăinat.

„Te-ai rătăcit!”, îmi zici tu,
„Te-ai dus după un străin,
Ți-ai scăpat viața din frâu
Și-ai ajuns un anonim.”

Prieten drag, ce rugăciune-mi
Către ceruri pentru tine!
Ca Domnul meu, iubite,
Să te salveze ca pe mine,
Din scurta viață
Azi să îți dea nemurirea.

Eu pentru asta plâng mereu,
Ca să-I vezi tu mântuirea
Ce am primit-o atunci și eu.

De respingi tu adevărul,
Odată tovarăși de cale,
Nu vei putea să-ți mai dai birul
Datorat al vieții Sale.

Greu Îi răspunzi tu la chemare,
Cu greu mai spui azi un cuvânt
Când te întreb de-a vieții tale
Cale de rând.

O, Domn tare și puternic,
Blând Miel al lui Dumnezeu,
Adu în turma Ta cerească
Și pe drag prieten al meu.

Să-Ți cadă azi la crucea dulce,
În fața căreia am căzut și eu,
Să vadă slava ce străluce
În mâna Ta de Dumnezeu.