O stavilă se ridică-nspăimântând,
Ochiuri mari de ape în cerc se-nvârt,
Mizeria ascunsă mișună-n drum,
În delir își umflă puterea acum!
Din valuri mari de ape, din furtună,
În sclipirile argintii de spumă,
De-a curmezișul se pune val furios
Tulburând tumultul de ape până jos.
Doamne, va mai fi un mâine oare,
Când puteri se bat fără-ncetare?
Avem mare nevoie de Tine,
Ai milă, Tu ai puteri depline!

Amin!