Când meditez adânc la crucea Ta,
Și văd cât Tu ai suferit,
Mă trec fiori, căci n-aș putea,
Să-ndur ce Tu ai chinuit.

Văd crucea grea și spinii reci,
Ce îți apasă fruntea Ta,
Văd cuiele ce sunt întregi
Și au țintuit chiar palma Ta!

Văd fața Ta îndurerată,
Ce strigă către Tatăl Său,
Să ierte azi încă o dată,
Pe-acei ce Te-asupresc din greu!

Ce patimi duce acest Isus,
Ce oare a găsit la noi,
De ce iubește așa de mult,
Chiar pe acei ce-L scuipă-n toi?

Ce dragoste a avut El,
Și cum ne-a vrut să fim ai săi,
Dar noi ce-i dăm in schimb la Cel
Ce a murit pe cruce pentru noi?

Ii dam o inimă curată,
Ce e sfințită pentru cer?
Sau mergem astăzi laolaltă,
Cu acei ce spre pierzare merg?