De voi pleca, voi să nu plângeți deloc,
Primiți Calea ce duce la Domnul nost',
Când vine rândul să plecați și voi,
Să urcați Sus făr-a privi înapoi!
O frunză se usucă-n pom, uitată,
De vânt, de ploi, de iarna-nfrigurată,
O protejează ramul și o ține,
Că s-a hrănit din seve dulci, bune!
Mugurii îmfloresc în primăvară,
Și va fi floare lângă floare iară!
Viața și moartea sunt legate în cerc,
Doar Iubirea din noi ne duce la El!
Când vom pleca pe nor alb de lumină,
De mână îngerii au să ne țină,
Și vom pleca în slavă spre Acasă,
În armonia binecuvântată!

Amin!