Norii negrii și furtuna,
De cer ne-au despărțit mereu,
Ne-a prins în lanțuri Mamona,
Fără Cuvânt și Dumnezeu!
Ne-nvăluie tăcut timpul
Să vedem deșertăciunea,
Goana după vânt, tumultul,
Crusta ce ne-ascunde huma!
Fierbem toți în oala falsă
La prim semn de-avertizare!
Stânca care ne adapă,
Ne cheamă fără-ncetare!
Va veni o zi cu Soare,
Senini din somn ne vom trezi,
De vom fi mărgăritare
În cununi Sus vom străluci!
Va veni și-o-Mpărăție
Unde vor locui mereu,
Acei ce se-nchină Ție,
Și Îți cinstesc numele Tău!

Amin!