Aș vrea să ne pătrundă acei fiori de har
Cu multe bucurii să umplem un hambar
Să ne cuprindă dorul de patria cerească
Și energia-n lupte, desigur, să ne crească.

Aș vrea să nu mai fie atâta frământare
De parc-al nostru Dumnezeu nu este tare,
Să nu mai fie teama de ce va da guvernul
Și nici de ce trimite, în fiecare zi, infernul.

Aș vrea ca Sfântul Duh, în toate să conducă
Căci El poate-nvia tot ce se usucă
Și numai El produce înviorări în ființe
Și numai El ne-aduce din Paradis semințe...

Aș vrea să Îl primim să-și facă misiunea
Să nu fie încețoșată viziunea
Să putem vedea splendoarea viitoare
Și să putem respinge săgețile-arzătoare.

Aș vrea s-avem curajul să înfruntăm minciuna
Care azi ne-atacă doctrina și cununa
Și-i găzduită azi de șefii de guverne
Și de acei ce spun, cu vervă, baliverne.

Dorința mi-e aprinsă să văd poziții clare
Nu un picior în lume și unu-n Adunare
Iar când suntem chemați la votul națiunii
Să nu ne compromitem ideea misiunii.

Mai multă îndrăzneală aș vrea de la lucrare
Să poată demasca ideea trădătoare
Să nu se alieze cu forțe liberale
Și nici cu cei ce-nalță din burtă osanale.

Răspunsul categoric la ceea ce propune
Demonica grupare ce nu vrea rugăciune
Așa te vrem Mireaso, așa te vrem să fii
Să poți cu al Tău Mire spre Paradis sui.

Și dacă vor veni și vremuri cu prigoane
Aș vrea să ne-amintim de arenele romane
C-atunci, de va fi cazul, vom trece prin durere
Cu zâmbetul pe buze spre Cer și Înviere.

Și câte n-aș mai vrea dar voi le știți pe toate
Acum când pandemia ne pune bețe-n roate
Să n-o lăsăm s-atace credința noastră vie
Ci să urcăm spre Slavă în ritm de bucurie.

Și-o ultimă dorință? Nu pot să precizez
Aș vrea să ne unim în suflet, gând și crez
Să proclamăm puterea ce naște o minune
Și să ne înviorăm cât nu se poate spune.


George Cornici