Mana ascunsă

Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume** nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.’Apocalipsa 2/17

Când trec prin pustiul, întins ca  o mare,
Cu valuri de dune aurii, cam rare,
Îmi aduc aminte de poporul evreu,
Cândva, a primit mană de la Dumnezeu.

Eu caut o oază sau un micuț izvor,
Dar nisipul fierbinte e al meu covor,
Iar mana a încetat, acum este târziu:
-''Doamne, ajută-mă când eu sunt în pustiu! ''

Vine un vânt puternic, parcă-i suflet viu,
Ridică nisipul auriu, din pustiu,
Vine vijelie, vine și susur blând,
Parcă e glasul duios  al Duhului Sfânt:

-''Nu -ți pierde nădejdea, pustiu-i  fierbinte,
Pasul tău merge pe cărările sfinte,
În zori, Israel  strângea mana de pe  jos,
Hrana ta e acum ascunsă în Cristos!

Poți păși pe nisip, pe mare nepătrunsă,
Capeți putere  de la  mana ascunsă,
Puterea ta vine de la al tău Cristos,
El îți trimite mana, când ești aici, jos."

Văd o mână sfântă  întinsă în pustiu,
Gust din pâinea ascunsă de Cel ce e viu,
Mă ridic din nisip, parcă  aș vrea să zbor,
Iar îmi continui drumul, prin praf și prin nor.

Omule, cu o durere arzătoare,
Cristos îți dă mană ascunsă, răcoare,
Omule, singur nu poți  ieși din  pustiu,
Lasă-te condus de Duhul Domnului viu!

Pentru cel ce crede, mana n-a încetat,
Pâine din cer trimite al său Împărat,
Isus îi dă  piatră albă cu  Nume Nou:
"- Slavă, Doamne, pentru   al cerului cadou!"