Puntea

Între naștere și moarte,
Săvârșim lucruri deșarte
Foarte multe, ne-nțelese,
Tocmai ele-or să ne-apese.

De nu ne-apasă, curând,
Cândva, le-om plăti plângând.

Nou născuți și puși la sân,
Plângem, sugem și dormim.
Ne mai și udăm un pic,
Răbdăm colici, la buric.

Creștem dar, când nici nu știm,
Sănătoși numai să fim.

Pe tot globul, venim mii
Din sugari, prin timp, copii
Somnul scade-astfel și iată,
Avem gândul doar la joacă.

Protestăm să nu dormim
Doar să ne jucăm, dorim.

Fiind teribil de grozav
În hăinuțe din postav.
Fiind mai mari, tot ce dorim,
E-n toate să strălucim.

Ca să-l punem în lumină,
Dăm pe păr, cu briantină.
Vrem doar carne, nu cartofi
Și cei mai moderni pantofi.

Ajungem curând, maturi
Între oameni, ce par duri.
Mulți încearcă, parcă-n glumă,
Pe cei tineri să-i supună.

Dar se-opresc un sfert de ceas,
Că, le cam dăm peste nas.

E o lume pe departe
Înălțată dând din coate.
Și ei, de nu te impui,
Ajungi fiul nimănui.

Stăpână-i lumii, minciuna,
S-o eviți, întotdeauna.
Furturi multe vin la rând
Dese ca minciuna fiind.

Între naștere și moarte,
Unii, țintesc mai departe
Au cugete nepătate
Făcând fapte, minunate.

Cel, Ce-n talere le pune
Cele rele, cele bune,
Este-atât de drept, încât
Nu ține cântaru-n vânt.

Dacă binele făcut
Trage-n balanță mai mult
Pace mare ne va prinde,
Bucuria, ne cuprinde.

Talerul faptelor bune
Anulează rău-n, lume,
Pe când cel, cu fapte rele
Dă pedepse foarte grele.

Cât trăim, gingași să fim
Și să nu ne fandosim
Și să fim de tot curați
Ca să nu fim, condamnați.
Lăsând relele, de-oparte
Vom trăi în libertate
Din inimă să iubim
Omul, drept și cel creștin.

Lângă Domnul, vom trăi
Veșnicia-n bucurii.
Bucurii nebănuite,
Ce-s de Domnul, pregătite.
Moldovan Pavel
28.09. 2020.