Într-un sat
Mai izolat,
Doi vecini
Creştini,
Se iubeau,
Se-ţelegeau
Ca fraţii,
Ca nimeni alţi,
N-aşa fel încât,
Niciodat nu s-au urât.

Dar un pârâu,
Fără frâu,
Ce din deal venea,
Casele le despărţea!
Dar ei au rezolvat,
Problema imediat.
Cu o scândură mai lată,
Au făcut o punte-n dată.
Şi-acum cănd voiau,
Vizite-şi faceau.

Dar într-o zi
Se ivi
Un duh de ceartă
Să-i desparta!
Şi-a reuşit,
Că nu s-au mai iubit.

Oamenii din sat
Au încercat,
Să-i împace
Dar n-au putut a face.
Se urau
Şi nu puteau,
De când căzură pradă,
Nici să se mai vadă!
Si unul mai înfuriat,
Scândura de la pârâu a luat!

Dar Acel ce ştie toate,
A văzut cele-ntâmplate,
Şi a coborât la ei
La ura lor făra temei!

Într-o zi fără de soare
În furtună,ploaie mare,
Vecinii plini de frică erau,
Că fulgere se-ncrucişau
Prin apropiere,
Dar a lor cadere,
Nu a fost pe om,
Ci a fost trăsnit..un pom
Care-atunci cand a căzut,
Punte iarăşi a făcut,
Peste-acel pârâu
Iar vecinii au pus frâu
Duhului de ceartă
Şi s-au iubit..ca altădată!
......

Dumnezeu de sus
O punte a pus.
Pacatul a facut ruptura
Prin Isus,avem legatura,
Prin Sfântul Miel,
Venim la EL!
Brisbane 09 11 2003