Regele regilor

Cine s-ar sătura, vreodat,
De frumusețea Domnului? ...
Ori nu s-ar închina, îndat,
Văzând pe Fiul OmuluI? ! !

Și-ndată ce, l-a cunoscut,
Nu i-ar urma, cărarea,
Celui prin care-a fost făcut,
Și muntele și marea? ...

El, este pruncul prorocit,
Luând aleșii în lumină
Si de Gavriil a fost vestit
Să pască turma, în Grădină.

A fost jertfit, neprihănit,
Ca oilor, să dea viață.
Și, fi-va veșnic pomenit,
Acel ce-n slavă se inalță.

El, pentru om s-a răstignit,
Ca să-i redea, pierdut-a viață,
A lepădat, pânza-n mormânt,
Ca și ștergarul de pe față

Hristosul, fost-a înjosit,
Spre-a da viață, oilor,
Viața fără de sfârșit,
E dar, prin Domnul domnilor.

E chipul Omului, născut,
din Cel Prea Înalt si din fecioară,
Întruchiparea, Celui Nevăzut,
Care să dea Viață, a trebuit să moară.


Moldovan Pavel
Alba Iulia