În vremuri de-ndurare
Când cerul e deschis
Cu lacăt, fariseii
Pentru mulți l-au închis...

Nici ei în cer nu intră,
Nici pe-alții nu îi lasă,
Căci important e banul
Și doar de ban le pasă...

Iar omul ce să creadă?
Că alții-îi pot ierta
O viață desfrânată
Și-o conduită rea...

Băgați de seamă prieteni,
Iubiți frați și surori
Să nu vă rătăcească
Vreun duh amăgitor! . .

Căci calea spre pierzare
Frumos e poleită
Cu straie lucitoare
Și vorbă iscusită! ...

De am citi Scriptura
Nu ne-am mai rătăci
Și duși în amăgire
De alții n-am mai fi...

Am ști că Cel ce iartă
E numai Dumnezeu
C-atunci când moartea vine
Sfârșit e Harul Său! . .

Că rugăciuni zeci, sute
Pe urmă-s inutile
De l-ai respins pe Domnul
Când înc-aveai ici zile! ...

De-aceea cu smerenie
Pe El azi să-L primim
Și să-i predăm Lui viața
De vrem în cer să fim!