E timpul prigonit din sfera lui,
În ochii noștri-i ascunsă teama,
Clipa ne pedepsește zăbava, .
Uitarea de a-I sluji Domnului!
În hazardul minţii plin de iele,
Prea curând spre eu ne vom întoarce,
Vom fi dușmani ancoraţi-n moarte,
Căzând pe rând ca ploaia de stele!
Om și pom, și pasăre, și viaţă,
Toată suflarea ce va rămâne,
Vor fi raritate, o minune
Prin sfânta milă Dumnezeiască!
Stai de veghe și ascultă Viaţa,
Umpleţi candele curate, fecioare,
Spărtura crește, e tot mai mare,
Veghează și vei primi răsplata!

Amin!