Te pregătești sârguincios pentru călătorie;
Ultimul tren pleca-va azi, în noaptea cea târzie
Spre destinația ce-ai visat, unde-ți va fi mai bine
Că-n locu-n care te găsești nimic nu te mai ține.
Nu ți-a ajuns doar un bagaj, deci ți-ai făcut mai multe
Ți le-ai umplut, le-ai burdușit cu câte și mai câte. .
Biletul e deja plătit de cel care te-așteaptă
Acolo unde te-ai visat, în țara cea bogată.
Până la gară faci puțin, numai un sfert de oră;
Cu tine cin' se ia la pas? Viteza doar ți-e soră!
Plecarea e în ceas târziu: exact la miezul nopții!
Nu se admit întârzieri: atunci urcă cu toții!
Ai terminat şi, obosit, te-așezi pe patul moale
Să-ți tragi sufletul doar puțin, să ai puteri de cale.
E ora unsprezece-acum, pe drum vecinul trece
Foarte punctual, căci are tren ca tin' la doisprezece.
-Uite la el! A şi plecat! Asta-i exagerare!
Mult prea devreme! (tu gândești) Și-afară e răcoare!
Mai stau puțin! Am timp destul, de ce să mă grăbesc? ?
(Dar tu nu simți cum ochii tăi ți se-mpăienjenesc. .)
*
Tresari speriat: - Vai, ce-am făcut? Puțin am ațipit
Vai, ce târziu e! . . Iau acum bagajele zorit! .
Închid și ușa! Am ieșit! Mai sunt zece minute
Până ce trenul va veni! Să fug, să fug pe rupte!
(Și fugi cât poți)-Nu mai ajung! Bagajele-s prea grele!
O, mult prea multe mi-am luat, parcă am pietre-n ele!
Oh, ce-am făcut? ? Departe sunt și intră trenu-n gară! . .
Deci l-am pierdut! Cum mai ajung eu în bogata țară? ? ... .
(Privești la ceas)E prea târziu, e ora doisprezece!
Pe-al meu vecin îl văd în tren, pe lângă mine trece! . .
Oh, l-am pierdut, am ațipit, în plus bagaje grele. .
Nu-mi ajungea un mic bagaj? ? . .
Acum ce fac cu ele? ...
Era ultimul tren al meu spre țara cea bogată. .
Mai pot spera în vreun alt tren? Voi mai prinde vreodată?
De-acum numai tâlhari mai trec, ora-i așa târzie...
Oh, ce-am făcut? . . De ce? . . De ce mi s-a-ntâmplat chiar mie? ...
***
***
***
O, suflet drag, te-ai pregătit pentru călătorie:
La miezul nopții vrei să pleci și tu spre veșnicie!
De ai bagaje, lasă-le, nu le lua cu tine
Că mult te pot încetini, fiind de pietre pline!
Faptele firii pământești sunt doar niște pietroaie
Ce mult prea mult te-ncetinesc și spatele-ncovoaie!
Nu ațipi, nu chicoti cu somnul nevegherii
Căci poți plăti extrem de scump prețul întârzierii!
Ai vrea să-l vezi pe-al tău vecin cum către boltă zboară
Iar tu să stai privind spre cer, în noaptea cea amară?
Va aștepta Domnul pe nori până-ți procuri lumină? ?
O, nicidecum, ci va zbura spre slava cea divină
Cu toți acei ce au vegheat, uniți într-o Mireasă,
Se va-ndrepta spre veșnicii, spre Tatăl, spre ACASĂ!
Tot ți s-a spus, tot ți s-a spus că vine, vine Domnul,
Dar tu mari pietre-ai adunat și te-a mai prins și somnul!
Departe să rămâi ai vrea de țara cea bogată
În timp ce alții vor cânta în slava minunată?
O, ca să nu rămâi în chin, plângând cu-amărăciune
Te-ntoarce la Isus Hristos cât astăzi ți se spune!
Ultimul tren va poposi curând: fi-vei tu gata? . .
Biletul ți-e deja plătit: poți spune Maranata? . .