Acasă-n lacrimi cu locuri goale,
Cu suflete îmbrăcate-n jale,
Puhoi de lacrimi năpădesc tăcut...
O, Doamne, paharul iar s-a umplut!

Stăm în casă şi timp avem destul,
În cercetare să vedem ce-i bun,
Să trezim străjerul ce doarme dus,
Oare ce-ntrebare avem de pus?

Umblă moartea cu coasa vicleană,
Şi întreg pământu-i făcut rană!
Suntem ca şi Toma, necredincioşi,
Vino Tată, îndură-Te de toţi!

Din Iubire deschide să vină,
Izvor vindecător de Lumină!
Adu ploaia de binecuvântări,
Trezeşte suflete din amorţeli!

Amin!