Ce har să fii cu Domnul Isus atâția ani,
Să-L vezi cum se atinge de-atâți bolnavi, sărmani,
De șchiopi, ologi, de orbi chiar, de cei paralizați,
Să-i vezi cum la clipeală de El sunt vindecați!
Să vezi cum scoate duhuri din omul posedat,
Să-L vezi cum dă putere, în trupul cel uscat,
Sau cum învie morții, cum cheamă din mormânt,
Cum liniștește marea cu glasul Său cel sfânt,
Cum pâinea înmulțește pentru așa mulțime,
Pe cruce cum întinde mâinile Lui divine,
Să-L vezi mort și-n trei zile din nou c-a înviat,
Acestea adunate sunt har nemăsurat!
Și cum să nu se simtă apostolii stingheri
Când Domnul lor, Păstorul, Se înălță la cer?
Când ei cu El trăiră văzând ce-a-nfăptuit,
Văzând cu ce iubire El Însuși i-a iubit?
***
Dar iată că Păstorul trimise Duhul Sfânt
Ca ei să nu se simtă singuri jos, pe pământ!
El le promise cerul și că va reveni,
Că-i va lua în slavă în fericita zi!
Că sus le pregătește un loc deosebit
Unde vor sta la masă cu Cel ce i-a iubit!
***
Eu nu am fost cu Domnul cât El a fost în lume
Însă Cuvântul Său precum lor, azi îmi spune
Că vine ziua-n care același Duh etern
Ce-L simt acum în mine mă va lua la cer!
Și nu numai pe mine, ci și pe mulți alți sfinți:
Sute de mii, milioane, vor fi la cer răpiți!
***
Tu, dragul meu te-ntreabă: -Voi fi răpit și eu? ...
Vedea-voi eu în slavă tronul lui Dumnezeu?
Vedea-voi pe Acela ce prețul a plătit
Pentru a mea pedeapsă, să nu fiu osândit? ...
Oprește-te o clipă din alergarea Ta
Primește-L azi pe Domnul, deschide-ți inima!
De vrei să fii cu Domnul, pentru vecie-n cer,
Acceptă mântuirea, acceptă-L azi pe El!