De ce eşti trist stând singur în tăcere
O, suflete iubit de Dumnezeu?
Doar ştii că El cunoaşte-a ta durere,
Cu El nicicând nimic nu e prea greu.

De ce nu ai pe față bucurie?
De ce priveşti în juru-ți plictisit?
Ce binecuvântări ți-a dat El ție!
Ce minunat în toate te-a-nsoțit!

Ce îți lipseşte în această viață?
Ce-ai vrea să ai dar Domnul nu ți-a dat?
Vorbeşte-i Lui direct, spune-i în față;
Deschide-ți inima, să fii despovărat.

O, dacă-ai ştii ce har, ce părtăşie,
Ce împliniri îți poate da Isus!
Am plânge amândoi de bucurie,
Şi ne-am uni cu Cerul, tot mai sus.

Văd chipul tău şi văd a ta-ntristare,
Şi mijlocesc cu ochii-nlăcrimați;
Îmi pasă mult de tine şi mă doare,
Căci ne-a legat Isus şi suntem frați.

Aş vrea de-acum să îți ridici privirea,
Să fii plin de putere, bucuros;
Găsindu-ți lângă Domnul împlinirea
Şi fericirea toată în Hristos.

În gând te port mereu cu prețuire
Şi nu-ncetez în rugă să te am;
Fiind convins de marea Lui iubire,
Rămâi un om frumos, cum te ştiam.

Amin.
17 ianuarie 2020