Parfum de-nchinare
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Scintilații rimate  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 24/10/2019
Azi, în toamna lumii, aplecați spre iarnă,
Și „prognoza” Cărții ignorând total,
Oamenii adună fără să discearnă
Naturalul vieții de-artificial.

Cu decoruri ample, grele de culoare,
Vor să-mpodobească viața cu frumos,
Dându-i curcubeie, floare lângă floare,
Fără să se-ntrebe: de ce n-au miros?

Imităm natura cu... naturalețe,
Încât viața însăși pare surogat,
Și, oricum, ce facem n-are „bătrânețe”,
N-are rădăcină, nici timp de udat.

Dureros e, însă, că din închinare
Scoatem naturalul în același mod,
Și uităm că floarea e și fi-va floare
Cu miros puternic, cu polen și... rod!

Udă-ne, Părinte, din înalt cu Duhul,
Fluturi să atragă și albine-n roi
Floarea închinării, și tăind văzduhul
Să ne ducă-n slavă, Doamne, și pe noi!

Amin
Neunkirchen, 20 octombrie 2019
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 295
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni