Vrăjmaşul de la urmă


Era prezentă acolo în mulţime,
Incitând la ură cu neruşinare
Venită special din adâncime,
Pentru prada cea mai mare.


Îşi freca mâinile de bucurie,
Mai nerăbdătoare c-altădată
Că va mai bifa înc-o victorie,
Cea mai răsunătoare şi titrată.


Rânjea ştirb de după pietre reci
Că-L va lua pe Domnul Vieţii,
Ca să-L ducă-n loc de veci
Ce nu cunoaşte zorii dimineţii!


Se-adunase adâncul şi văzduhul
Ca un singur om pe dealul Căpăţânii,
Aşteptând să-Şi dea Mântuitorul duhul
Ca să se bucure-apoi cu toţi păgânii.


Toţi credeau că-I lovit şi părăsit...
Fiind de-acum pradă uşoară,
Însă de pe cruce răstignit
Călca moartea ca să moară.


Ca-ntr-un teasc de struguri plin
Zdrobea Isus puterea morţii
Şi în taina suferinţei şi în chin,
Ne schimba direcţia sorţii.


L-au legat cu tot ce au avut...
Însă n-a putut nimic să-L ţină
Şi-n trei zile iadu-a cunoscut
Ce înseamnă o Lumină.


Astfel, moartea şi păcatu-au fost învinse
Tocmai în fieful lor bine întărit
Când din coasta Lui şi mâini întinse
A curs sângele pe trupu-I răvăşit.


Şi de când boldul nu s-a mai găsit,
Moartea-i doar o trecere spre-adevărata viaţă
O călătorie înspre locul mult dorit,
Unde-L vom vedea pe Isus faţă-n faţă!


În clipele ce le mai are,
Execută ordine ce vin de sus
Iar când omu-şi dă ultima suflare,
E şi ea acolo ca un rob supus.


Tine-aproape de orişice fiinţă,
Ca umbrele ce-acopăr tina
Însă numai prin a Lui bunăvoinţă
Mai ţine-aprinsă-n noi lumina.


În curând îşi va vedea finalul
Şi despărţiri n-or mai fi vreodat’
Când vom atinge cu piciorul malul,
Vom incepe să trăim cu-adevărat.

~Amin~