Adie vântul trecător prin univers,
Frumoase flori petalele îşi risipesc,
Înmiresmat covor floral se ridică,
Şi zboară în valsul rozelor de-o clipă.

E un joc aievea ce dăinuie prin timp,
E cuprins în socoata clepsidrei pământ,
Integrat pe traiectoria divină,
Precum a omului Cale spre Lumină!

Caut sfânta Iubire desăvârşită,
Să ardă-n inimă, să fiu curăţită,
Să simt armonia şi pacea Lui de Sus,
Vindecarea promisă de Fiul Isus!

Sunt un nimic, un suflet gol, neprelucrat,
Întoarce-mă pe roată iar, să fiu curat,
Să curgă elixir ceresc, să cunosc
Că totu-i efemer, prin Tine am un rost!

Ca-n valsul rozelor, aş vrea spre cer să zbor
Cu cei aleşi când vei veni pe albul nor,
Cu cete de îngeri în slavă strălucind,
Să ne duci în Casa Tatălui meu iubit!

Amin!