Mă voi întoarce la voi


Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Ioan 14/1 8

Douăsprezece flori în jurul lui Isus,
Mărturisesc ridicarea la ceruri, sus,
Pe Muntele Măslinilor, turma mică,
Isus, duios, mâna dreaptă Și-o ridică;

"-Turmă mică, să fii binecuvântată,
Cu ai Mei îngeri voi reveni odată!
Pregătesc un loc, la Tatăl, sunt palate,
Râuri cristaline și porți nestemate.

Nu vă las orfani, Mă voi întoarce la voi,
Vom umbla pe străzile de aur și noi,
Până atunci, culegeți flori de iubire,
Așteptând Duhul Sfânt în pace, unire!

Căci Duhul Sfânt Se va coborî peste voi,
Ca ploaia timpurie peste plante noi,
Să înălțați și Flacăra Duhului Sfânt,
Să Se vadă lumina sfântă pe pământ!

Nu disperați, Eu vă voi trimite în zori,
Și ploaie târzie pe aripă de nor!
Să stați împreună în odaia de sus,
Cântând Cântarea Cântărilor lui Isus!"

Ramuri de palmieri se leagănă în zori,
Trâmbițe de îngeri răsună printre nori;
Se deschide Portalul Alb de la Hotar,
Porumbelul cel sfânt așteaptă la Altar.

Isus Se înalță în rază de soare,
Îngerii Îi cântă în cor osanale;
Tatăl L-a ridicat pe Isus iar la cer;
Dar Înalță-L în slavă și tu, Israel!

Isus dispare, doar norul alb rămâne,
Doi îngeri în alb o vorbă au a spune;
"-Bărbați, de ce stați și vă tot uitați la cer?
Privește și la inima ta, Israel!

Așa cum S-a înălțat la cerul senin,
Tot așa Se va întoarce Fiul divin,
Nu disperați, Isus va reveni în zori,
Strălucind iar pe aripile norilor!

A luat robia roabă, Isus Cristos,
Mijlocește în cer cu glasul Său duios,
Și tu, ce ești mic, dar și tu, ce ești mare,
Înalță-L pe Isus, cântă-I osanale!"

Mă uit din nou la bolta cerului senin,
Privesc cu ochii minții spre Ierusalim,
Voi deschide fereastra inimii, de sus,
Să-L înalț eu zilnic, pe Domnul meu Isus.

Cum Tatăl L-a ridicat pe Isus la cer,
Așa înalță-L în slavă tu, Israel!
Așteaptă Duhul Sfânt în odaia de sus,
Cântând Cântarea Cântărilor lui Isus!