Valea plângerii suspină-n păcat,
Demult, omul, Cuvântul a uitat...
Norii negri-s strânşi grămadă,
Doar braţul Tău nu-i lasă să cadă.
Īn Dragostea Ta ne-aduni blând Păstor,
Şi mai aştepţi o-ntoarcere a lor.
Ne-ai iertat prin Jertfa de pe cruce,
Mai fă o-nviorare, Isuse!
Tămâiat să fie pământu-ntreg,
Fumul de tămâie să suie-n cer
Pe scara dreptăţii, ca un ecou
Rugile noastre să urce din nou!
În ascultare de Cuvânt să fim,
Pământul şi cerul uniţi divin;
O viaţă sfântă ca-n raiul de Sus
Să o trăim cu Tine, sfânt Isus!

Amin!