Pocainta
Autor: George Cornici  |  Album: Trairi inmiresmate  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de geocornic in 09/01/2006
Pocăinţă

Pocăinţa:e renunţare şi-nfrânare
E spiritul domol şi liniştit
E bucurie-n marea încercare
Şi trai curat de om neprihănit.

E-ntoarcerea din căi rătăcitoare
Ce şerpuiesc spre marele abis
Bazată pe jertfa salvatoare
A Celui ce ne vrea în Paradis.

E-ntoarcerea din diabolicele sfere
Unde stăpânu-ţi vrea pieirea
La Tatăl ce te-mbracă cu putere
La viaţa ce visează nemurirea.

E-ntoarcerea din ţara-ndepărtată
Unde-ai slujit stăpânului viclean
Unde demnitatea fost-a degradată
De demoni şi de-al mizeriei ocean.

Unde-ai gustat plăceri de-o clipă
Şi-otrava întinsă de Cel rău
Unde-ai luat decizii mari în pripă
Căzând în bezna din adâncul hău...

Iar de acolo ţi-ai venit in fire
Ridicatu-ţi-ai şi ochii-n sus
Şi-ai văzut o mână şi-o privire
L-ai văzut pe Salvatorul tău-Isus.

Te-a ridicat cu multă gingăşie
Rostindu–ţi vorbe de iubire
Ţi-a spus de sfânta părtăşie
Ţi-a spus de viaţa de sfinţire.

Pocăinţă: De atâţia ne-nţeleasă!
Mulţi te-mproaşcă cu noroi
Eşti aşa frumoasă şi aleasă
Tu ne-mbraci în haine noi...

Haina unor gesturi îngereşti
Curăţită-n sângele jertfirii
Nepătată de valorile lumeşti
Nici de-ndemnul necurat al firii.

Haină ce-i purtată-n demnitate
Peste tot, oriunde-ai merge
Nu doar în locuri luminate
Ci şi unde-ntunericul e rege.

In călătorie sau la loc de trudă
Mireasma ei te cucereşte
Poate ierta trădarea crudă
Iar la-ngâmfare... te smereşte.

Pocăinţa e o luptă necurmată
Cu păcatul şi-ndemnurile firii
Cu ispita ce vine nechemată
E imbod spre lumea nemuririi.

Este vorba dulce, cumpătată
Ce produce doar îmbărbătare
Şi înviorează inima-ntristată
Din izvor de binecuvântare.

Nu se-mpacă cu-mbuibarea
Nici cu spiritul trufiei
Nici cu pizma sau purtarea
Ce dă naştere mândriei.

Nici cu lumea cea nebună
Ce vrea să pătrundă-n noi
Nici cu tradiţia străbună
Fără crez în viaţa de apoi.

Ci e-n armonie cu iubirea
Cea mai superbă dintre flori
Cu Duhul Sfânt ce dă-nfrăţirea
Cu trai ales, de sărbători.

Pocăinţă! Vreau să te trăiesc
Să-ţi ridic stindardul spre ’nălţime
Mă urci la tărâmul cel ceresc
M-ai scăpat de iad şi-ntunecime.

gc/ti/2005


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2691
  • Export PDF: 52
  • Favorită: 1
  • Gramatical 1
  • Nisalin  ok

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • Nisalin  ok

    Diacritice 1 0
  • Conținut 1
  • Nisalin  ok

    Conținut 1 0
Opțiuni