Pe culme sus, pe Aarat
Pe lemnul crucii blestemat

Sus pe catarg la asfinţit
Stă ecce homo răstignit.

Dar este semn că printre nori
Vin porumbeii călători

Cu-o frunza de măslin în cioc
Şi-n aripi flăcări lungi de foc.

Semn bun pe cer de curcubeu
Trimis de bunul Dumnezeu.

Pe barca neagră de catran
Priveşte Noe cerul van

Şi-aşteapta lumea să învie
Din spuma mării argintie.

Dar omul nu este o meduză
Şi nici cenuşa de sub spuză.

Omul e flacară divină
Trup rupt din raza de lumină

Când se pogoara-n chip de har
Columba albă pe altar.

Pe glodul unui boţ de tină
Se cerne ploaia de lumină.

O ploaie de lumini din soare
Şi sfântă binecuvântare

Nu-i loc în lume de-adăpost
De ploaia de la Penticost.