Se-ntorc corăbii cu motor
Pe mările de cositor.

Deşi neînvinse parcă-s toate
Orbite de singurătate.

Nu are zarea loc de ele
Au plumb în pântecele grele.

Şi-n pântec nu-i Iona-ascuns
Ci codul morţii nepătruns.

Şi din străfunduri de sub mare
Aduc otravă, nu licoare

Puteri peste măsura firii
Din urâciunea pustiirii.

Cu-o vorbă pot, doar cu-n cuvânt
Să stingă viaţa pe pământ

Să surpe tot ce e sub soare
Clădit cu trudă şi sudoare.

În lacuri de argint sticloase
Pot să ridice munţi de oase.

Noi aşteptam la mal să vină
Corăbiile de lumină.