Un suflet se-apleacă-n genunchi
Și ochii-și înalță spre cer:
”O, Tată... privește cu milă
M-apasă durerea și pier...
Căutat-am în lume alinul
Și-o vorbă să-mi dea mângâiere
Dar Doamne, nu-i nimeni ca Tine
Să dea izbăviri și putere.
Privește spre mine Părinte
Povara e grea și m-apasă
Aș vrea să zâmbesc către soare
Dar norul de griji nu mă lasă
Și-aș vrea să mai simt încă-o dată
Fiorul iubirii dintâi
În rugă s-alerg către Tine
Și pacea s-o am căpătâi...
Privește spre mine Părinte
Citește-mi iubirea din piept
De-i drumul cu spini sau cu flori
Eu tot Te ador și Te-aștept!”
Un suflet se-apleacă-n genunchi
Și ruga se-nalță la cer
Iar Tatăl cu milă mai scrie
Un timp la un trai efemer...

Vulcan-27-03-2018
Mary