Privind la cer, nu pot să tac
Când văd a lumii preferinţă;
Ne cerne timpul înlăcrimat,
Prin bobii sinceri din clepsidră.

Prin ochii minţii văd Golgota,
În Iubire nemăsurată,
Rug nestins arde prin Jertfa Sa,
În inima caldă, curată.

Mulţi umblăm în Babilon stricat,
Şi aţipim în nepăsare,
În veacul acesta fără leac,
Ce multe drumuri rele are!

E timpul s-alergăm pe Cale,
În mireasma Harului adus.
Te cheamă cu-atâta adorare,
Cel ce-a murit pentru tine, Isus!
Amin!