În ochii de copil

Te-am așteptat la răsărit,
Acolo unde zorii-o iau la vale
Peste codrul des și înverzit,
Să fiu primul care-Ți iese-n cale. . .


Apoi călări pe râuri repezi
Am galopat înspre aval,
Sperând că iarăşi ai Să şezi
Undeva la margine, pe mal. . .


Am trecut chiar prin pustie,
La pas, prin soarele dogoritor
Ca să mai văd un pic de măreţie
Ascunsă poate într-un nor.


Apoi, m-am întors acasă pe-nserat
Însoţit de mii şi mii de stele,
Cu ochii plânşi, cu cap plecat
Până ce-am ajuns la patul fiicei mele,


Şi-am văzut pe faţa ei senină
Ca şi cerul unei nopţi de vară,
Ceva din slava Ta divină
Ce de veacuri se coboară. . .

Chiar în ochii limpezi de copii
Ca izvorul ce-a ţâşnit din stâncă,
Ca să poţi vedea până-n veşnicii
Acea dragoste de Dumnezeu, adâncă.


În plus, nu-mi aduc aminte ca vreodată
Să Te fii văzut atât de mare,
Ca-ntr-un pumn de tin-amestecată
Cu lumină din Preasfântul Soare.


În ochii ei, cerul e mai luminos
Și mai albastru decât marea. . .
Din care radiază Fața lui Hristos,
De unde poți să-I auzi chemarea.


~Amin~