Ce har poate să fie...
Ce har poate să fie mai 'nalt şi mai frumos,
Decât să-ajungi în slavă, în Ţara lui Hristos?
Pe străzile de aur să umbli în lumină,
Şi-n roua dimineţii pe-aleea din grădină?
Un har, chiar şi mai mare? Da, poate fi cândva:
Atunci când vii la Domnul cu încă cineva...

Există fericire mai mare, mai de preţ,
Decât să-L ai pe Domnul şi harul Său măreţ?
Să ştii că al tău nume e scris în sfânta Carte?
Şi că din Pomul vieţii avea-vei şi tu parte?
Ceva mai scump şi mare? Da, poate fi aşa:
Să-aduci şi tu la Domnul pe încă cineva!

Ce altă bucurie mai mare poate fi,
Decât să ai chemarea la masă-n veşnicii?
Ce oare-ntrece slava din ziua glorioasă,
Când vei fi dus de îngeri şi invitat la masă?
Neant de bucurie, da, poate fi aşa:
Când la ospăţul nunţii mai vii cu cineva!

Ce altă înălţime de slavă şi de vis,
Poate întrece slava să-ajungi în Paradis?
Din pulberea ce cade şi-n vânt se descompune,
Să-ajungi un alabastru ce poartă o minune?
O slavă şi mai mare, da, poate fi cândva:
Atunci când porţi minunea în viaţa altuia!

Există har mai mare în vastul univers,
Ca simţul fără seamăn că ţi-e păcatul şters?
Să nu-ţi mai fie teamă când moartea stă la pândă,
Căci tu-ai fost scos la viaţă din moarte şi osândă!
O da, e fericirea să poţi elibera
Din moartea făr'delegii pe încă cineva!

Ce alt fior de slavă mai poate fi-ntrecut
Când Tatăl Se apleacă să-ţi dea al Său sărut?
Când Răscumpărătorul cu faţa-I orbitoare,
E gata să te prindă în sfânta-mbrăţişare?
O da, atunci când alţii cu drag te-or săruta,
Că le-ai vorbit de Domnul şi de salvarea Sa!

Există tresăltare mai fără de hotar,
Ca-n ziua când primit-ai al mântuirii dar?
Când dragostea lui Isus te-a scos de sub robie?
Când ai băut din Stânca Vieţii apă vie?
Fior mai fără seamăn? Da, poate fi aşa:
Să vii la Stânca Vieţii cu încă cineva!

...O, Doamne Preaslăvite, cu glas tremurător
Te rog, cu-atâtea haruri, mai toarnă înc-un dor,
Aşa cum e dorinţa în inima de frate,
Să vreau să scot pe alţii din moarte şi păcate.
Prin har mi-ai dat lumina şi-mpărăţia Ta!
Ajută-mă, să nu vin, doar singur eu în ea.

Ajută-mă, Isuse, să-mi fie preaiubit
Chiar harul suferinţei cu care m-ai cinstit!
Şi viaţa mea să fie mlădiţă roditoare,
Să Te slujesc cu cinste, cu râvnă arzătoare!
Ce fericire mare, să vin 'naintea Ta,
La Tronul de mărire, cu încă cineva!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 3928
  • Export PDF: 36
  • Recomandări email: 1
  • Favorită: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni