O viață-ntreagă de-alergare
După a fi și a avea,
Ce rost poate găsi sub soare?
La ce îți folosește ea? . .
Îți spun că-i doar deșertăciune
Și că-ntr-o zi când vei pleca,
Le vei lăsa pe toate-n lume,
Nimic cu tine nu vei lua!
Trăiești o viață-nfloritoare
Și poate râzi de cei sărmani;
Iar lucrul cel mai de valoare
E, implicit, doar să ai bani.
Tu te gândesti că azi ți-e bine,
Că soarele ți-e sus pe cer,
Că astăzi ai viață-n tine,
Dar mâine poate fi mister? ? . .
Când bate ceasul veșniciei
Oriunde-ai fi, tu vei pleca!
Și vei plăti tribut mîndriei
Ce însă nu te va salva!
Iar Dumnezeu, ca un ispravnic
Te va-ntreba: "ce ai făcut?"...
Vei plânge pentru veci, amarnic,
Căci să asculți nicicum n-ai vrut! . .
Și ce ți-a-ncredințat Stăpânul
Cu nonșalanță-ai risipit,
Iar banii fost-au trestia, fânul,
Ce în abis te-au prăbușit...
Când bate ceasul veșniciei
E prea târziu, mult prea târziu,
Iar sfânta țară-a bucuriei
Mult prea departe de pustiu!
Vei asculta oare chemarea
Care se-aude chiar acum? . .
Sau refuza-vei iar salvarea
Din moarte veșnică și scrum? . .
Deșertăciune este viața
Fără de Domnul pe pământ;
Deșert e să-i respingi povața,
Cuvântul Său și Haru-i Sfânt.
Coroana te asteaptă-n ceruri!
Deșertăciunea, în abis! ...
Sus te asteaptă mii de coruri!
Jos te așteapt-un foc nestins! ...
#
Deșertăciune sau coroană?
Alegerea e doar a ta!
De-alegi greșit tu vei da seamă
Și pentru veci vei regreta!
Trăiește-ți clipa vieții tale
Cum vrea eternul Dumnezeu!
Rămână dar osânda-n vale!
Alege cerul, dragul meu!