Ploaie de toamnă
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Scintilații rimate  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 27/10/2016
Plouă vârtos, abrupt, cu ochii-nchiși,
Din norii suflecați gospodărește
Și pomii-s uzi și reci și interziși
Și frunza-ngălbenită răgușește.

Un univers de umezeală gri
Se-nstăpânește peste tot și toate
Și veșnicul „a fi sau a nu fi?”
Are soluția-n…umiditate.

De-atâta rece și de-atâta sur
A zgribulit și aripa nădejdii,
Făcând din zbor doar un târâș obscur
Sub ramuri dezbrăcate de odăjdii.

Pătrunde umezeala până-n miez,
În oase-i frig și-n suflet burnițează,
Și pe pământul îmbibat, obez,
Doar deprimantul plumburiu tronează.

Și, ca o frunză, prins de ramul meu,
Simt că sunt victima acestei toamne
Căzând în gol, dar strig la Dumnezeu:
Mă prăbușesc, întinde-mi mâna, Doamne!

Un suflu numai și a fost deajuns
Ca să dispară-această apăsare,
Și-am înțeles al Cerului răspuns:
Deasupra norilor e veșnic Soare!

Amin
Vulcan, 27 octombrie 2016






Precum psalmistul care zicea, Domne, strigat-am catre tine, tot asa si poetul il cauta pe Dumnezeu in melancolia toamnei: "Și, ca o frunză, prins de ramul meu,/Simt că sunt victima acestei toamne/Căzând în gol, dar strig la Dumnezeu:/Mă prăbușesc, întinde-mi mâna, Doamne..." Har si pace de la Domnul.
Adăugat în 31/10/2016 de marin2016
Statistici
  • Vizualizări: 1677
  • Export PDF: 3
  • Comentarii: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni