Trecem ades pe lângă ei
Preocupaţi şi prea grăbiţi
Nu ne gândim că şi ei vor
Să fie-n viaţă fericiţi...
Că vor şi ei un colţ de pâine,
O casă caldă şi un pat
Aceasta-i fericirea lor
Dar parcă Domnul i-a uitat...
Şi zi de zi înfriguraţi
Întind o mână cu durere
Cu ochi înlăcrimaţi şi trişti
Lipsiţi de pace şi putere
Iar noi...noi parcă nu vedem
Ce-i dincolo de omu-n sine:
Un suflet trist şi chinuit
Pierdut în marea de supine...
Să ne oprim măcar o clipă
În dreptul lor...să îi privim...
Să dăruim ceva, cu milă
Şi să-nvăţăm să îi iubim!

Vulcan-11-01-2016
Mary