Îmi plec genunchii îngreunați
La al Tău altar, Părinte,
Cu ochii înlăcrimați,
Ce îmi curg acum fierbinte.

Ca rugă eu să mi-o înalț
Spre al Tău Sion,
Te rog, Isuse, Cel Preaînalt,
Ascultă-mi-o, Te rog, fierbinte.

Păzește-mă, Doamne, căci în Tine mă încred.
Eu zic: Doamne, Tu ești Domnul meu,
Tu ești singura mea fericire,
Tu îmi dai scutul mântuirii Tale.

Dreapta Ta mă sprijină
Și îndurarea Ta mă face mare.
Tu lărgești drumul sub pașii mei,
Să nu-mi alunece gleznele.

Domnul este Păstorul meu,
Nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paște în pășuni verzi
Și mă duce la ape de odihnă.

Îmi înviorează sufletul
Și mă povățuiește pe cărări drepte,
Din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu

Prin valea umbrei morții,
Nu mă tem de nimic,
Căci Tu ești cu mine
Și mă aperi.

Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei.
Îmi ungi capul cu untdelemn
Și paharul meu este plin de dă peste el.

Da, fericirea și îndurarea
Mă vor însoți
În toate zilele vieții mele
Și voi locui în casa Domnului
Până la sfârșitul zilelor mele.

22.06. 2015