Mare, veșnic frământată…
Autor: Viorel Balcan  |  Album: Taine care vorbesc  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de viorel1977 in 26/09/2014
Mare, veșnic frământată…

Marea mea, ca ochii-albaștrii
Unui înger de lumină,
Te frămânți în agonie
Ca un suflet ce suspină….
Vraja ta, ți-o spargi adesea
Într-o stâncă de pe mal,
Ce așteaptă îmbrățișarea
Stropilor, din albul val.

Lumea ta, necunoscută
Sub o boltă veșnic udă,
Sânul tău e plin de taine
Ca un suflet plin de trudă…
Eu în tine văd povestea
Unui călător prin valuri,
Ce se luptă cu mulțimea
De pirați și de balauri.

Ochi de lacrimă lucioasă
Pacea, ce ne-o pui în minte,
Lumea ta, e-un Rai ce-ascunde
Neștiutele morminte…
A ta lume îngropat-au
Oști de Faraoni cu lauri,
Sărăcia minții-mi strigă
Când mă las cuprins de valuri.

Pe-ale tale șoapte-adoarme
Pe un braț de Lună plină,
O scânteie din talazul
Bolții, de lumină plină…
Cântece la țărm se-adună
Ca un gând spre cer când zboară,
Ce-i desprins din cușca minții
Întristat de ce-i afară.

Marea mea, ca ochii-n lacrimi
Strălucind de dor sau moarte,
Îmi ești temnița în care
De pământ mă ții departe…
De pământul meu din țara
Urmelor cu voci străbune,
Unde-n plâns se-apleacă maica
Fără a fi vre-o îngropăciune.

Viorel Balcan 26 septembrie 2014

..înțeleg pânsul sufletului din depărtare față de țara lasată...numai pace și liniste sfletească îți doresc.
Adăugat în 27/09/2014 de sanda_tulics
Când în flux-reflux îmi tremuri
Barca în suspinul greu,
Mă porți spre-nsorite Țărmuri
Prin afluenți din Dumnezeu.
Nu este o completare, este un pas din drumul meu mai aproape de Țărm. Versurile tale frate Viorel, sunt deosebit de duioase și frumoase, Domnul să-ți fie mereu călăuză pe marea vieții.
Adăugat în 28/09/2014 de ana_haz51
Statistici
  • Vizualizări: 768
  • Export PDF: 4
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni