Bătrânul
Autor: Viorel Balcan  |  Album: Taine care vorbesc  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de viorel77 in 29/06/2013
Bătrânul

Pe-o băncuță, lângă poartă,
Ce-i sub umbra unui nuc,
Stă un bătrânel pe gânduri,
Că e singur ca un cuc.
Își rotea privirea slabă,
Când la deal, și când la vale,
Sprijinit în cârja-i roasă,
Începu un cânt de jale.

Nu cânta vre-o doină aleasă.
Nici pasaje din Matei.
Repeta mereu refrenul,
,, Unde-mi sunt copiii mei ?
Unde-i cel bălai, ce timpul,
L-a răpit, l-a dus departe,
Că de ani îl știu din rânduri,
Când trimite câte-o carte?

Unde-mi este fetișoara,
Cu codițe împletite,
Ce sunt smulse ca din soare,
Ondulate, și-aurite ?"
Și oftă pentru o clipă,
Cel bătrân, ca să-și revină.
Iar cu lacrima prin gene,
Trist, sub nuc, din nou suspină:

,, Dar mezinul, unde-mi este ?
De nu vine, și nu cată,
Pe acel ce-i stors de vreme,
Să îmi spună: "Dragă tată !"
Ce meleaguri-ndepărtate,
Țin morțiș azi puișorii,
Ce-au zburat demult, odată,
Într-o toamnă, cu cocorii.

Spune Doamne, ce-am făcut,
De mă faci să trag Calvarul,
În căpăstru, bătrânețea,
Zi de zi, precum și calul?
Spune-mi, unde am greșit
De-am rămas doar eu, și-o bancă?
Eu îmi plâng azi, copilașii,
Ea, că-i veche, ca o barcă.

O, de aș putea în brațe,
Ca să strâng puteri de-o noapte…
Aș zidi un pod pe mare,
Să-mi aduc copiii aproape.
Ulița, ce-i prăfuită,
Mai bătrână decât mine,
Aș preface-o-n doruri scurte,
În cărări de verzi coline.

Dar mă uit iar, peste garduri,
În ograda cu trifoi.
Parcă văd cum copilașii,
Se jucau prin el vioi.
Nu-s decât iluzii oarbe,
Care dorul mi-l alină.
În singurătatea-mi mută,
Când de doruri ea, suspină.

La ce-mi folosesc - oare
Ploi de vară și cu vânt,
Iar copiii mei să plângă,
Lângă-o piatră, la mormânt?
Oare pot în brațe a-mi strânge,
Pe mezinul meu atunci ?
Și pe cel bălai cum plânge,
Cu fetița, ca doi prunci ?

Nu-mi doresc decât un lucru;
Ca prin cântul meu de jale,
Să îmi văd cum puișorii,
Vin pe uliță, la vale ."
Și-a tăcut privind în zare,
Cel bătrân, cu doruri multe.
Și a mulțumit băncuței,
Că a vrut să îl asculte.

S-a retras ușor spre seară,
Umbra nucului din poartă.
La lumina cea de lampă,
Stă bătrânu-învins de soartă.
Undeva , foarte departe,
Stă bălaiul care cată,
Întrebarea, printre lacrimi,
,, Unde-mi ești tu, dragă tată?"

Viorel Balcan 29 iunie 2013



carte- carte poștală La fel ca și Isaac, ce a plâns după Iosif, ca David, ce a plâns după Absalom, sau bătrânul Iov, după copii lui, mai sunt și astăzi destui părinți, ce plâng de dorul copiilor, plecați departe. Din păcate, exodul român, a făcut ca bunicii, să ia locul părinților. Dar mai mult de atât, dorul lor pentru noi, e un gol în suflet, ce îl port cu ei zi de zi. Dedic această poezie tatălui meu, care suferă de dorul meu , și al fraților mei, cât și tuturor bătrânilor din România. Harul Domnului, să fie cu fiecare !
Viorel,Viorel,

Cum ma faci sa lacrimez...
Citi bunici mai sunt in poarta,
Cu dureri ce doru-si poarta..
Cite mame stau in drum
Cu sperante ca de fum...
C-or veni daca nu astazi ,
Poate miine sau poimiine..
Sa-mi ia dorul greu din mine...
Adăugat în 29/06/2013 de sanda_tulics
Dumnezeu să-ţi binecuvinteze părintele şi pe toţi cei ce sunt singuri, depărtaţi de împrejurările acestea ale vieţii; fii binecuvîntat.
Adăugat în 29/06/2013 de floridinmaracineni
Totusi, nu se pot face mai multe pentru acesti batrani, decat bani si carti postale expediate, telefoane si..cate o poezie? Nu se poate intoarce nimeni cu bani, sa mai faca afaceri si in Romania? Nu pot fi luati batranii parinti dincolo? Tot dorul se consuma in poezii, chiar foarte frumoase? Unde-s faptele si sacrificiile iubirii? Altfel, poezia e splendida, dar..
Adăugat în 06/07/2013 de loredanam
Frate Viorel, toti santem straini si calatori pe acest pamant...Unii au parintii in curte cu dansii dar nu accepta pocainta si mor straini alaturi unii de altii, sau poate...Bunica mea de pa mama o viata nea numit "religie spurcata" ca pe patul de moarte sa regrete si sa-si exprime dorinta de a se pocai !Tata a trait o viata de om departe de Dumnezeu dar aproape de capatul vietii a ales sa incheie legmantul cu Dumnezeu.Nimeni nu stie cum e mai bine pentru tine sau pentru mine , pentru ca Dumnezeu este singurul care stie Complet situatia fiecaruia dintre copii sai...Capul sus si nu te descuraja ! In Italiana este o zicala :Mai dire Mai (Niciodata sa nu zici Niciodata ) !Emotionante ,sfasietoare versuri. Domnul cu Pacea Lui sa te insoteasca pe carare !
Adăugat în 08/07/2013 de cristianagape
Statistici
  • Vizualizări: 4293
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni