Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.

Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,

Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci.

Învață de la toate, că toate-ți sunt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.

Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.

Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.

Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stancă să-nduri furtuna grea.

Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.

Învață de la greier când singur ești să cânți,
Învață de la lună să nu te înspăimânți.

Învață de la vultur când umerii ți-s grei,
Și du-te la furnică să vezi povara ei.

Învață de la floare să fii gingaș ca ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.

Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să traiești în veci!