Să poţi să taci când cei din jur
Cu vorbe aspre te rănesc
Când tu rămâi cu pace-n suflet
E Harul Său Dumnezeiesc!

Să ştii să taci când plâng cuvinte
Şi ţipă sufletul pustiu...
Tu stai în odăiţa ta
Şi spune-I totul Celui viu!

Să ştii să taci... să nu cârteşti
Când vin ispite şi-ncercări...
De vei rămâne sus pe Stâncă
Primi-vei binecuvântări!

Să poţi să taci când lumea-ntreagă
Înşiră vorbe fără rost
E harul Celui ce ţi-a dat
La Pieptul Lui un adăpost!

Vulcan-28-06-2014
Mary