Samson
Autor: Pavel Mariana Florica  |  Album: Norul de martori  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de brandusa in 03/07/2014
Samson

Trăia odată-n Israel
Un om voinic. Altul ca el
Nu a mai existat vreodată,
O ştie omenirea toată,

Căci pretutindeni acest zvon
S-a dus, îl ştiu toţi pe Samson.
Încă ‘nainte de-a se naşte,
Domnul, ce toate le cunoaşte,

Un înger a trimis de sus
Şi părinţilor lui le-a spus
Că după multă aşteptare
Domnul le-arată îndurare

Şi-o să primească negreşit
Copilul ce şi l-au dorit.
Acest copil, când va fi mare
Va fi o binecuvântare.

Din pântecele mamei lui
Va fi închinat Domnului;
Briciul pe cap nu o să-i treacă
Şi nimeni nu o să-l întreacă

Fiindcă va fi cel mai viteaz
Şi pe evrei, din greu necaz
Numai el singur o să poată
Din jugul filistean să-i scoată.

Încă din tinereţea sa
Samson motive căuta
Cu filistenii să se certe.
Deşi văzuse multe fete

În neamul lui, israelit,
Mergând la Timna, a poftit
Pe o femeie curtezană,
(O frumuseţe filisteană)

Şi de soţie-a vrut s-o ia.
Cu tatăl şi cu mama sa
Merse s-o ceară de nevastă.
De-aici, ieşi mare năpastă

Căci după ce-a vorbit cu ea,
A fost promisă altuia
Şi-aşa avu motiv de sfadă.
Samson se duse ca s-o vadă.

Aflând c-a luat-o alt bărbat,
Atât de rău s-a-nfuriat,
Încât a ars holdele toate
De lângă filistene sate.

Apoi s-a dus şi s-a ascuns,
Dar fraţii lui evrei, l-au dus
Legat cu mâinile la spate
Cu două funii neudate

Şi l-au predat duşmanilor,
Spre marea bucurie-a lor.
Căci au crezut că se sfârşise
Cu cel care îi chinuise.

Samson nu s-a lăsat învins.
De Duhul Sfânt fiind atins,
Primi putere înzecită
Şi-atunci, pe loc fu nimicită

Mulţimea filistenilor.
Muri o mie din ai lor!
C-o falcă de măgar în mână
Lovea Samson oastea păgână.

Dar un cusur Samson avea:
Prea repede se-ndrăgostea!
Ba de-o femeie desfrânată,
Ba de vreo filisteană fată...

Dar cel mai mult a suferit
Samson, atunci când a iubit
Chiar pe Dalila cea frumoasă.
Mergea mereu la ea acasă.

Acolo ea îl şicana
Să-i afle taina.Cum putea
Să-şi piardă marea lui putere?
Îl ispitea cu mângâiere,

Îl adormea în poala ei
(Aşa fac astfel de femei)
Îi reproşa că n-o iubeşte
Dacă de ea se tot fereşte.

El însă,-atunci a inventat;
I-a spus că de va fi legat
Cu funii noi şi neuscate
Va pierde puterile toate.

Pe când dormea, ea l-a legat
Şi filistenii i-a chemat
Să-l biruie, să-l umilească,
Puterile să îi slăbească.

Samson, trezindu-se legat,
Se-ntinse doar şi deodat’
Rupse că şi pe nişte aţe
Acele funii de la braţe.

Dalila iar l-a încolţit
Cu întrebări, l-a sâcâit,
Iar el i-a spus că de-mpleteşte
Şuviţele din păr, slăbeşte.

Cum nu renunţă niciodată
La rău, femeia cea şireată,
Dalila, iar îl adormi
În poală şi îi împleti

Şuviţele de păr netunse
Crezând că taina i-o pătrunse.
Crezu că în sfârşit, Samson
Va deveni ca orice om.

Dar taina tot nu i-o află!
Dalila iar se supără
Şi-a stăruit fără-ncetare
Pân’ a aflat taina cea mare:

Că închinat e Domnului
Din pântecele mamei lui
Şi că n-a fost tuns niciodată.
Dac-ar fi ras, puterea toată

De-odată îl va părăsi
Şi-atunci, ca orişicare-ar fi!
Dalila, sigură de sine,
Îl alintă s-adoarmă bine,

Îi rase părul lui bogat
Şi-l strigă: “Eşti înconjurat!”
Zadarnic încerca să lupte,
Puterile-i erau pierdute!

Căci Domnul s-a îndepărtat
De el, nu l-a mai ajutat!
Şi filistenii îl legară,
L-au dus în temniţa amară

În locul cel mai ruşinos
Şi cei doi ochi din cap i-au scos.
A stat închis destulă vreme
Până când au trimis să-l cheme

Ca să danseze-n faţa lor,
Căci şefii filistenilor
S-au strâns cu toţi să se distreze.
Văzându-l, să se desfăteze.

El a jucat în faţa lor,
Dar rezemându-se uşor
De stâlpii –nalţi de la intrare,
O rugăciune arzătoare

A înălţat atunci spre cer
Şi-a zis: “Doamne, atât îţi cer:
Mai dă-mi ,Te rog, numai o dată
Puterea Ta nemăsurată!

Cu filistenii de-oi muri,
Vreau să-i distrug, fie ce-o fi!”
Ruga i-a fost îndeplinită.
Şi c-o putere însutită

Stâlpii cei doi i-a-mbrăţişat,
Cu ei odată s-a plecat,
C-o izbitură înfundată
Fu-ntreaga casă dărâmată!

Muri Samson. S-a răzbunat,
Căci au murit cu el odat’
Trei mii de filisteni duşmani,
Câţi a ucis în zeci de ani!

*
Istorisirea s-a-ncheiat
Şi pare-se că ne-a-ntristat…
Dar cât de-adevărat grăieşte!
Acel ce nu îşi stăpâneşte

Pornirea rea a inimii,
Întotdeauna va plăti!
Şi plata este scumpă tare!
Te poate duce la pierzare!

Pentru-o “Dalilă” poţi să pierzi
Ochii din cap, să nu mai vezi
Că drumul duce la pieire
Şi uiţi de har şi mântuire!

O, Doamne Tată şi azi sunt
Creştini viteji pe-acest pământ.
Ei sunt puternici în credinţă
Şi au adesea biruinţă

Dar eu-l lor şi pofta firii
Îi duc pe panta amăgirii.
Nu îi lăsa, Doamne, să piară
Pentru dorinţa cea murdară!

Dă-le din biruinţa Ta
Purtată sus, la Golgota!
Dă-le putere de sfinţire
În fapte, gânduri şi simţire!















Multă, foarte multă învăţătură din aceste versuri. Fii binecuvântată sora Brânduşa, frumoase şi de folos creaţii primeşti de la Domnul nostru.
Adăugat în 04/07/2014 de floridinmaracineni
DOMNUL SA TE INTAREASCA SI SA ITI DEA CURAJ IN CONTINUARE FOARTE FRUMOS SI DESTUL DE GREA POT SPUNE POEZIE SI TOTUSI SCRISA ASA FRUMOS DOMNUL SA TE RASPLATEASCA PENTRU EFORTUL DEPUS IN SLUJBA LUI FOARTE MULT MIA PLACUT.
Adăugat în 04/07/2014 de tomacoca
Statistici
  • Vizualizări: 1581
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni