Boaz
Autor: Pavel Mariana Florica  |  Album: Norul de martori  |  Tematica: Slujire
Resursa adaugata de brandusa in 04/07/2014
Boaz
Cartea Rut

În Betleemul de-altădat’
Trăia un om foarte bogat;
Avea slujbaşi şi slujitoare,
Moşii întinse, roditoare

Dar el avea şi-un trai frumos,
Era om bun şi credincios,
Era milos, făcea mult bine
Şi ajuta pe orişicine.

Boaz, căci aşa se numea
Acest bărbat, evreu sadea,
Obişnuia să-şi viziteze
Moşiile, să controleze

De-i totul bine-organizat,
Căci era timp de secerat.
Şi într-o zi, la holda mare
Se-opri.Zeci de secerătoare

Lucrau, lăsând în urma lor
Grămezi de aur lucitor:
Snopii de grâu cu spice pline
Vestind că vin zile senine.

Boaz zâmbise mulţumit
Şi înălţase fericit
În gândul lui, plin de credinţă
O rugă de recunoştinţă

Spre Dumnezeu ce-l ocrotea,
Mereu îl binecuvânta.
Îşi aruncă înc-o privire
Spre holdă, unde cu uimire

Zări la margine de lan
O tânără. Cu mult elan
Aduna spicele căzute
Din snopi, ori pe cele pierdute

-N urma secerătorilor.
Dar ea muncea cu-atâta spor
Şi cu atâta hărnicie,
Cât poate-avea doar cel ce ştie

Ce-nseamnă să fi flămânzit,
Să fii sărac, să fii lipsit,
Să mergi adesea la culcare
Far’o fărâmă de mâncare.

Ea preţuia pumnul de grâu
Ce-l strângea-n şortul prins la brâu.
Aduna spic cu spic în mână
Gândind c-aproape-o săptămână

Vor avea seara ce mânca
Ea şi Naomi, soacră-sa.
Şi inima i se-ncălzise
Gândind la soacra ei şi-şi zise:

“Mi-e greu, dar nu voi regreta
Că am venit aici cu ea!
Ne simţim bine împreună,
Că soacra-mea-i aşa de bună!”

Gândind aşa, ea aduna
Spice din toată aria.
Părea stingheră si smerită
Iar după straie, moabită.

Boaz, privind-o cum lucra,
Întrebări puse despre ea
Celui ce-avea sub priveghere
Lanul. C-o undă de durere

Şi de compătimire-n glas,
Răspunse: “Fata-i în necaz,
E văduvă şi e venită
Tocmai din ţara moabită.

A lăsat neam şi ţara sa
Şi a venit cu soacră-sa
Care-i Naomi, cea plăcută,
Care s-a-ntors mai amărâtă

Decât plecase.I-au murit
Cei doi fii şi s-a prăpădit
Şi soţul, căci cu toţi plecară
Sperând că-i bine-n altă ţară.

Dar a rămas fără toţi trei
Şi s-a întors cu nora ei
Care n-a vrut s-o părăsească.
Şi-aici, în ţara evreiască,

Trăiesc din greu, căci au vândut
Pământul care l-au avut.
De-aceea Rut, c-aşa o cheamă,
Adună spice. E sărmană,

Da-i harnică, nu s-a oprit
O clipă, de când a venit
Ca să se odihnească-n casă!
E cu bun-simţ şi respectuoasă”.

“E greu când ai multe nevoi!”
Zise Boaz. “De-aceea, voi,
N-o alungaţi de pe moşie
Şi să lăsaţi mereu să fie

Ici-colo, spice pentru ea,
Ca să aibă ce aduna.
Iar către Rut a zis:”Ascultă,
Aici să vii vreme mai multă

Şi s-aduni spice câte vrei
După secerătorii mei!
Le-am poruncit să te primească
La masă, când or să prânzească.

Să stai cu ei, căci am aflat
Cu soacra ta cum te-ai purtat;
Iesit-ai din Moab afară
Şi ţi-ai lăsat şi neam şi ţară.

Domnul să-ţi dea răsplata Sa,
Căci doar El poate ajuta!
Pe cel ce se adăposteşte
La umbra Sa, El îl primeşte”.

Rut, moabita, a-nţeles
Şi la cules de spice-a mers
Cât timp ţinuse secerarea.
Trecuse-aproape toată vara

Când soacra ei i-a spus aşa:
“La noapte se va vântura
Orzul. Boaz, mai de departe
Ni-e rudă, e un om ce poate

De vrea, a ne răscumpăra.
La noapte, când se va culca,
(Pentru c-aşa se-obişnuieşte:
Stăpânul nu îşi părăseşte

Recolta, când s-o vântura)
Tu urmăreşti unde va sta
Şi-apoi tiptil, pe la picioare
Te strecori sub învelitoare.

Făcând aşa, el va afla
Că vrei răscumpărarea sa.
Dacă doreşte, o va face
Şi-apoi, tu vei trăi în pace,

Căci cel ce va răscumpăra
Terenul, tot el va lua
Pe văduvă-n căsătorie
Pentru ca şters să nu îi fie

Numele, celui ce-a murit
Din moştenirea ce-a primit,
Ci i se face pomenire
Şi-n seminţie moştenire.”

Rut a făcut cum i s-a spus.
A doua zi, Boaz s-a dus
Şi a făcut răscumparare
Pentru terenu-acela care

Moşia Naomei a fost.
Şi a plătit întregul cost
Pe Rut s-o aibă de soţie
Şi Domnu-a vrut ca ea să fie

Precum Naomi i-a urat
Iar bunul Dumnezeu i-a dat:
Soţie bună, mult iubită,
Dar şi o mamă fericită

Căci Dumnezeu le-a dăruit
Un fiu, pe care l-au numit
Obed şi el primi o mare,
Nespusă binecuvântare

Şi nu puţini sunt cei ce ştiu:
Obed avu şi el un fiu
Care lui David i-a fost tată!
Dar moştenire mai bogată

Primesc toţi cei răscumpăraţi,
Prin jertfa lui Iisus iertaţi.
Nu doar un nume şi-o moşie,
Ci fericire pe vecie!

Cel care ne-a răscumpărat
Nu-i ca Boaz, un om bogat,
Ci e-mpăratul omenirii,
E dătătorul mântuirii!

Lucraţi cu toţi în lanul Lui,
E vremea secerişului!
Putem fi lui Hristos mireasă,
El vine şi ne ia acasă!





















Sa urmam exemplul acestor femei atat de credincioase. Imi place atat de mult Vechiul Testament il citesc si recitesc. Domnu sa va binecuvinteze, sora Flori !
Adăugat în 05/07/2014 de florenta.sarmasan
Statistici
  • Vizualizări: 1287
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 1
Opțiuni