Primăvară, simţuri şi-nviere
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Scintilații rimate  |  Tematica: Paște
Resursa adaugata de Felix in 04/04/2014
În mugurul ce ochii şi-a deschis,
Clipind mirat în verdea lui tăcere,
Văd un miracol vieţii circumscris
Ţâşnind dintr-un crepuscul interzis
Ca o-nviere.

Pământul, ce cu jilav plescăit
Deschide încolţirii bariere,
Emană un miros nedefinit
Purtând în el, în chip nedesluşit,
O înviere.

Melodiosul susur de izvor,
Scăpat de a îngheţului durere,
Atinge coarda inimii uşor
Şi mângâie auzul ca un cor
De înviere.

Pe trupul încordat de aşteptări
Mi-e primăvara toată mângâiere
Şi-abandonându-mă acestei stări
Mă las înfăşurat de-albastre zări
Şi de-nviere.

Gust cu nesaţ al primăverii rod
Mustind renaştere şi îmbiere
Şi, săturat, de toate mă deznod,
Să-mi fac din seve proaspete un pod
Spre înviere.

Dar, peste toate, crucea din Calvar,
Pe care Dumnezeu prin sfânta-I vrere
Adus-a jertfa mântuirii-n dar,
Deschide-al veşniciilor hotar
Prin Înviere.


Vulcan, 4 aprilie 2014



Mă las înfăşurat de-albastre zări
Şi de-nviere.
Domnul să te binecuvânteze, frate Felix!
Adăugat în 04/04/2014 de bragagiu
Versurile sunt ca o simfonie a învierii, atingând punctul culminant în ultima strofă, o încheiere în forte, Învierea care„ Deschide-al veșniciilor hotar”. Slăvit să fie Domnul! Să fii binecuvântat, frate Felix, cu încă multe, multe bogății sfinte.
Adăugat în 06/04/2014 de ana_haz51
Statistici
  • Vizualizări: 2508
  • Export PDF: 8
  • Favorită: 1
  • Comentarii: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni