În faţa Ta, Isuse, multă lume a stat,
Dar mintea lor era pornită doar spre rău,
Nu au fost conştienţi că aveau păcat,
Trăiau în nepăsare faţă de Dumnezeu.

De faţa Ta dumnezeească-şi băteau joc,
De chinul Tău cumplit nu le păsa,
Aveau mai multă grijă de plăcerea lor
Şi n-ascultau vocea Ta blândă ce-i chema.

Dar omul de la care te-aştepţi mai puţin
S-asculte mesajul, chemarea cerească,
Acela acceptă şi vrea ca degrabă
În cer, cu Domnul Isus, ca să locuiască.

Avem Harul acesta de aL mărturisi
Pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor,
Nu contează dacă acel ce ascultă
Este un împărat sau e un cerşetor.

Să spunem oricui şi să credem mereu,
Că Duhul Sfânt face în inimi trezirea,
Orişicine crede este acceptat,
Iar pe noi, în cer, ne-aşteaptă răsplătirea.