DIN CLIPA...

Din clipa-n care-am devenit
Pribegi spre infinita zare
Părinte, ne-ai învrednicit
Să proclamăm iubirea-Ți mare.

A fost un trai străin de Cer
Până în ceasul deșteptării
Când ne-ai salvat dintr-un mister,
Din lanțul greu al derutării.

O, ce simțiri ne-au inundat
Când ai pătruns în conștiință
Îți mulțumim că ne-ai purtat
Din biruință-n biruință.

Nu mai privim în jos, spre glii,
Nici spre mizeria din zgură
Nu mai zidim azi temelii
Din scrum și trestie și ură...

Ci-al nostru fundament solid
E-al Tău Cuvânt ce ne susține
Să-nvingem tot ce e perfid
Nădejdea s-o putem menține.

Trăind menirea vieții noi
Furtuna nu ne mai doboară
Prin vânturi reci și grele ploi
Călătorim către COMOARĂ.

George Cornici/18 Februarie, 2014