M-am îndrǎgostit -ştiu bine-
Şi ca valul de mǎrgean
Ce se-nalţǎ diafan,
Urc s-ajung şi eu la Tine.

Mǎ grǎbesc cǎci necredinţa
Vrea sǎ-şi punǎ gheara ei
Fǎrǎ vorbǎ sau temei
Şi sǎ-mi zgârie credinţa.

Dar eu urc tot mai departe
Pe o scarǎ pân' la cer
Şi-n al inimii ungher
Tot sǎdesc frânturi de şoapte.

Le pǎstrez cǎci ele poartǎ
Vis ceresc descris nedemn
Când Te-au rǎstignit pe lemn
Preoţii şi lumea toatǎ.

Şi-n urcarea mea spre ceruri
Las umanul pe pǎmânt
Sǎ îmbrac un alt veşmânt
Şi mǎ pierd în sfinte doruri.

Veşnicia minunatǎ
Mǎ cuprinde cu-al ei braţ
Iarǎ eu sorb cu nesaţ
Clipa binecuvântatǎ.

Galati, Cristina Magdalena Francu