Demult, prin anul 600,
Într-un cătun gotic trăia
Un biet cizmar, creştin sărman,
Ce Conrad se numea.
Îmbătrânise tot lipsit,
Dar sufletu-i, în cânt
Ceresc, era întinerit,
Fiind plin de Duhul Sfânt.
Un praznic se apropia,
Acolo, între munţi şi Dunăre;
Iar Conrad – tot pe geam privea
Şi se ruga, din suflet, cu durere:
,, Doamne Iisuse Sfinte, sunt bătrân,
Silit de boală-n casă să rămân...
Biserica-i departe, sus pe munte!
S-ajung acolo singur n-oi putea,
Fii-n sărbătoare al meu oaspete!
O, vizitează-mă, Isuse, în căsuţa mea !
În vis sublim, în noaptea următoare,
Isus se arătă lui Conrad, blând :
,,Te-oi vizita-n ajun de sărbătoare!
Să mă aştepţi în casa ta, veghind. ,,
În dimineaţa sfântă de Ajun,
Conrad se deşteptă cu bucurie,
Îşi mătură prin casă, biet bătrân,
Doar L-aştepta pe Mesia-n ospeție...
Şi într-un colţ, el masa a gătit:
Cu pâine, peşte, fagure de miere.
Prin Duhul Sfant, Conrad şi-a amintit
C-aşa cinase Isus după înviere.
Şi-L aştepta: ,, Oare-o să-i bată-n uşă ?,
Sau chiar prin zid va apărea Isus ? ”
Un ciocănit se auzi în geam,
Şi Conrad a sărit în sus.
Dar nu era Cel Aşteptat,
Ci văduva Anita, o bătrână,
Cu lacrimi pe obrazul ei ridat
Şi o pereche de opinci în mână.
,,O, iartă-mă, te-am tulburat, dar sunt desculţă”,
,, Nu-i supărare !”, Conrad a răspuns
Îndată îţi repar încălţămintea
Şi fără bani, căci L-aştept pe Isus!
(Şi să mai spunem, are oare rost
Ce bucuroasă văduva a fost ?)
Conrad s-a aşezat din nou la geam:
Privea în zare, pe Cristos să-L vadă...
Când, observă un biet orfan:
Mergea desculţ, greoi, trist, prin zăpadă.
Înduioşat, Conrad şi-a amintit:
„Cât îi iubeşte Isus pe cei mici!..”
Şi pe orfan în casă l-a poftit
Şi i-a croit pe loc opinci.
Cu fagure şi lapte l-a hrănit,
Cu-o sărutare plânsul i-a oprit.
Şi iată, ziua aceea se trecea,
Conrad era tot mai mâhnit,
Pe masă, Cina sfântă se răcea..
Când, iar se auzi un ciocănit.
Dar era doar un cerşetor flămând..
Conrad îndată-n casă l-a primit:
„Măcar tu să-mi fii oaspete” - îi spuse blând -
„Cel Aşteptat de mine n-a venit”.
După ce oaspetele său a adormit,
Conrad s-a rugat, foarte tulburat:
,, O, Doamne, ai promis şi n-ai venit,
O viaţă-ntreagă eu Te-am aşteptat!”
Isus s-a arătat din nou în vis:
,, O Conrad, numai eu sunt Adevărul
Te-am vizitat, aşa cum am promis:
Eram şi văduva, şi- orfanul şi chiar şi cerşetorul.,,