Sonetul serii

Autor: Simion Felix Marţian | Album: Doruri si sonete | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 29/06/2013

Se-aprind tăceri în cenuşiu amurg
Cu licuricii-n dulce consonanţă
Şi, scăpărând mirat de la distanţă,
Alţi licurici se-aprind pe cerul murg.

Se-nstăpâneşte-a tihnei ambianţă
Şi beznele care în taină curg
Par opera vreunui dramaturg
Dând scenelor o nouă rezonanţă.

Foire, zarvă, zbucium contenesc,
Înfăşurate parcă-n nori de vată
Care pe marea liniştii plutesc,

Şi pentru ziua tocmai încheiată
Sub scutul protector dumnezeiesc,
Îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Tată!

Vulcan, 29 iunie 2013

Orice contopire a sufletului cu cerul, trairea in ; mirare, bucurie, emotie, extaz,ne duce cu gindul numai la Tatal ceresc ,Creator al tuturor vazutelor si nevazutelor , a Aceluia ce ne permite si noua sa simtim ,vedem,''scintei luminoase'' ce ne fac asa de fericiti.
Versurile de mai sus sunt atingerea unei ..scintei.

Adăugat în 29/06/2013 de sanda_tulics

Superb...Fii binecuvantat!

Adăugat în 29/06/2013 de lboltasu

Licurici vrajiti in bezna lumii, stelute pe cerul intunecat de duhuri, asa sunt poemele dvs, frate Felix!

Adăugat în 06/07/2013 de loredanam

Statistici