Sonetul speranţei
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Doruri si sonete  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 14/06/2013
Plouă tristeţi, cu şiroiri bolnave,
Şi termometrul clănţăne din dinţi
Când muşcă în rafale suferinţi
Din tânguirea cu acorduri grave.

Tot orizontul pare scos din minţi,
Presând pe sentimentele jilave
Ce se resorb în deznădejdi concave,
Strivind pâlpâitoare năzuinţi.

Dar plumburiul se îndepărtează,
Unei voinţe tainice supus,
Şi cerul vieţii se înseninează;

Unde sunt apăsările? S-au dus,
Căci Soarele speranţei luminează,
Lumina lumii, care e Isus!

Vulcan, 14 iunie 2013


Multumim, Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Adăugat în 14/06/2013 de proeunicia
Cu speranța proprie chitim, târâindu-ne spre un „rai” propriu, Speranța Luminii ne îndreaptă în Lumina Vieții. Domnul să Vă binecuvânteze!
Adăugat în 14/06/2013 de bragagiu
Fara cuvinte.....
Adăugat în 14/06/2013 de violetamaicariu
Mesaj de speranta, de Viata, intr-o forma desavarsita!
Adăugat în 15/06/2013 de loredanam
Statistici
  • Vizualizări: 1301
  • Export PDF: 6
  • Comentarii: 4
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni